Meniu

sâmbătă, 13 februarie 2016

Fărâme de suflet


Nu dragii mei, nu voi începe ca un mare scriitor și nici ca un filosof, psiholog, părinte. Simplu, sunt o adolescentă, nu judec pe cei de seama mea sau chiar pe cei mari. Cu toții suntem oameni, avem dreptul la greșeli, petreceri, clipe de singurătate, la prieteni adevărați, deși aceștia sunt foarte puțini. Mai des te poți afla în situația când un anumit ”dușman”
 sau un simplu necunoscut îți va face un bine, pe când cel pe care îl consideri cel mai bun prieten te va lăsa baltă, singur cu problemele tale, am spus-o: nu judec, avem momente și anumite cauze când trădăm, în fine, să fim serioși, toți o facem la un bun sfârșit, toți avem momente când invidiem, da, da, invidiem cu toții, chiar și cei care au o carieră strălucită, studii perfecte. Gândim că aceștia au o viață ideală, fără probleme, stres, dureri, viață amoroasă de invidiat, dar, niciodată nu gândim că au și aceștia probleme sau la ceea ce rămâne în sufletul lor- pentru toate trebuie să plătești, iar acel ceva lasă goluri enorme în sufletul lor, dureri necontenite. Cedează ceva drag sufletului sau lasă în urmă oamenii iubiți. Credeți-mă, mai dureros ca pierderea unei persoane aproape suflețelului nu-i nimic, fie că aceasta pleacă într-o eternitate sus, prea sus ca să putem ajunge de aici acolo și să ne întoarcem înapoi; fie că în fuga noastră necontenită spre a fi împliniți în ceea ce ține materialul, trupescul, uităm de acele persoane care și-ar fi vândut și sufletul pentru noi, iar când ne amintim de ele, acestea nu mai sunt sau... în cel mai bun caz te ajung din urmă și te readuc la viață, îți fac din nou inima să-ți bată în ritmul ei normal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu