Știi?

Știi tu, oare, cum e să te gândești insistent numai la o persoană?
Știi tu, oare, cum e să visezi o singură persoană?
Știi tu, oare, cum e să urmărești mișcările unei singure persoane zile-ntregi?
Știi tu, oare, cum e să privești în ochii ei și să știi că nu-s pentru tine?
Știi tu, oare, cum e viața fără culoare?

Știi tu, oare, cum e să speri?
Știi tu, oare, cum e să iubești fără a fi iubit în schimb?
Știi tu, oare, cum e să trăiești cu speranța zilei de mâine?
Știi tu, oare, cum e să visezi doar o pereche de ochi?
Știi tu, oare, cum e să iubești, să suferi și să trăiești?
Știi tu, oare, cum e să te trezești dimineața cu gândul că ce a fost în vis acolo va rămâne?
Știi tu, oare, cum e să îți plângă inima și nu doar ochii?
Dar stai! Știi tu, oare, că mai grav decât să o vezi în fiecare zi este doar să o vezi în fiecare zi cu o altă persoană?
Știi tu, oare, cum e să trăiești cu gândul că cele mai frumoase povești de dragoste sunt acelea care merg mână în mână cu suferința?
Știi tu, oare, că ajungi să zici că știi cu adevărat să iubești când ai  învățat a plânge, a suspina și a te resemna?
Poate știi, poate nu știi.
Dar, știi tu, oare, cât te iubesc eu de tare?