Eu, tu, el, ea...

     Eu, tu, el, ea...
     Hm, virgule? Ne trebuie sau nu? Poate da, poate nu... Stai, despre ce virgule este vorba? E nevoie de ele în frazele mele, sau - în viața mea? Cred că este vorba despre viață, poate asta și este adevărata problemă, sau poate nu...? Poate prea des le folosesc acolo unde ar trebui să fie bine pus punctul, dar nu, asta e în firea omului, sau nu...?
     Și totuși, este vorba de virgule, între mine și tine, între tine și altcineva, poate e altceva... Și totuși, de ce virgulă? De fapt, știu eu și știi tu, virgula ne unește, ne subordonează, e veriga vicioasă ce ne unește, la ea noi nu putem refuza.
     Și da, prea multe virgule! Eu, tu, el, ea...

Liga Tineretului din Moldova

   

  Vasile Conta spunea că „dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară, este pierdut pentru totdeauna. Această vlăstare ale tinereții țin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ținea pământul”. Și, cred eu, mare dreptate are această persoană, cu toții suntem prezentul, însă trebuie de recunoscut că tinerii reprezintă viitorul și de aceștia depinde cum va fi societatea, de aceea, trebuie să optăm pentru o tinerime educată, care să-și dorească să lucreze, să o facă din greu pentru a ajunge la o societate prosperă.

Simplitatea își are a sa coroană

   Adevărata frumusețe înflorește din sublim și simplitate! 

Înainte de a muri, vreau să lupt pentru viață

  Uneori viața este un joc cu adevărat dur, riscant și totuși, interesant. Viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă să cazi, să te lovești, dar, de asemenea, înseamnă și să te ridici; o putem asemăna și cu alpinismul, trebuie să avem voința ca să ajungem în cel mai înalt punct, în punctul nostru, când nu ne reușește -  să ne simțim nemulțumiți, în nici un caz disperați! Speranța este un sentiment mult mai sănătos decât disperarea.

Un nou început sau despre cum mi-am schimbat eu viața

  De mică am avut tendința să ajut oamenii, eram un pui de om a cărui dorință cea mai mare era să vadă copilașii de la orfelinate într-o familie iubitoare, ca a mea... Am moștenit acest sentiment de la familia mea, sunt sigură. Cu cât creșteam mai mult, dorințele mele se tot adăugau. Din cauză că părinții erau nevoiți să lucreze peste hotare pentru întreținerea familiei, eu doream ca ei să fie alături de mine și fratele meu; știind ce dureros este să nu îi ai mereu alături, am început să mă gândesc la ceilalți copii a căror părinți tot lucrau departe de casă. O altă dorință: părinții să aibă oportunități de lucru aici, în țară, lângă familie.
  Creșteam eu, creșteau și dorințele mele.

Scrisoare părinților noștri!

Mamă, tată, mergeți doar înainte ținându-vă unul pe altul de mână!

  Eu, fiică fiindu-vă, mereu voi căuta ceea ce văd mai bun în relația voastră. Voi căuta băiatul care să mă țină de mână, să mă țină în brațele sale și care va avea încredere în mine, știind că doar unindu-ne forțele vom izbuti să mergem înainte.

Știi?

Știi tu, oare, cum e să te gândești insistent numai la o persoană?
Știi tu, oare, cum e să visezi o singură persoană?
Știi tu, oare, cum e să urmărești mișcările unei singure persoane zile-ntregi?
Știi tu, oare, cum e să privești în ochii ei și să știi că nu-s pentru tine?
Știi tu, oare, cum e viața fără culoare?

Inspirație

  „Viața e ca o fotografie alb-negru foarte bună: ai alb, ai negru și ai o multitudine de alte              nuanțe printre ele.” Karl Heiner
   Prima dată când mi-am luat aparatul foto în mâini, uitându-mă la el, mă gândeam că-mi voi face poze cu el însă, după o discuție purtată cu mine însămi, am decis: Cu tine viața mea va prinde culoarea pe care nu a avut-o niciodată și care, fără tine nu ar fi putut să o obțină nici într-un alt mod, acesta este modul în care voi putea să-mi exprim dragostea pe care o am față de lume și natură, tu vei fi ochiul prin care eu voi capta cele mai frumoase aspecte ale vieții, important este că voi avea puterea să demonstrez lumii că sunt înconjurați de frumos! Acum, când îmi amintesc asta spun că o fac din dragoste și, în primul rând, o fac pentru mine, asta e cel mai important. Inspirația mea este ceea ce eu doream să demonstrez.

Fărâme de suflet

Nu dragii mei, nu voi începe ca un mare scriitor și nici ca un filosof, psiholog, părinte. Simplu, sunt o adolescentă, nu judec pe cei de seama mea sau chiar pe cei mari. Cu toții suntem oameni, avem dreptul la greșeli, petreceri, clipe de singurătate, la prieteni adevărați, deși aceștia sunt foarte puțini. Mai des te poți afla în situația când un anumit ”dușman”